Îmi amintesc prima dată când am văzut un medic radiolog parcurgând sute de radiografii pulmonare, una după alta, căutând semne subtile de tuberculoză într-un spital din România. Era o muncă extenuantă, care cerea concentrare absolută, dar care, în esența ei, consta din recunoașterea unor tipare vizuale repetitive. Ochii lui oboseau după câteva ore, iar riscul de a rata un caz devenia din ce în ce mai mare pe măsură ce ziua avansa. M-am întrebat atunci: nu cumva tocmai aceasta este munca pe care ar trebui să o facem mai puțin – nu pentru că nu este importantă, ci tocmai pentru că este prea importantă ca să o lăsăm pradă oboselii umane?
Automatizarea nu este rea în sine. Problema apare când automatizăm orbește, fără să ne întrebăm de ce și pentru cine. Există însă situații în care renunțarea la automatizare ar fi, de fapt, iresponsabilă – unde tehnologia nu înlocuiește umanitatea, ci o eliberează pentru ceea ce face cel mai bine: gândirea complexă, empatia, creativitatea autentică.
Să explorăm aceste cazuri cu grijă, pentru că ele ne arată linia de demarcație între utilitatea reală și spectacolul tehnologic.
- Petru Cojocaru
- ”intelligence artificial”
- Read Time: 19 mins
- Accesări: 60


