---
title: "Legea nu cere „o politică AI”, dar nu te scutește de dovezi"
date: 2026-10-31
author: "Petru Cojocaru"
categories:
  - name: "Law - Tech - Online - Safe"
    url: "https://absolutweb.ro/securitate-online.md"
---

# Legea nu cere „o politică AI”, dar nu te scutește de dovezi

Ce cere AI Act de la o firmă obișnuită: art. 4, alfabetizare și calendarul 2025–2028

 **Nu ești dezvoltator de AI, dar ești „implementator”**

 *Seria „**AI fără aprobare**”, articolul 2 din 5 ·*

 
---

 
> ### Rezumat de 90 de secunde
> 
>  
> 1. **AI Act continuă o logică veche.** Regulile despre profilare din GDPR (propus în 2012, aplicabil din 25 mai 2018) au apărut în era algoritmilor de targetare. AI Act mută aceeași idee, răspunderea pentru ce faci cu sistemul, la orice utilizator profesional. Firma devine „implementator” prin simpla folosire a unui sistem AI în activitate, nu doar dacă îl construiește.
> 2. **Obligația de alfabetizare (art. 4) se aplică din 2 februarie 2025.** Textul a fost rescris prin Regulamentul (UE) 2026/1744, în vigoare din 27 iulie 2026. Cere măsuri, nu un nivel garantat pentru fiecare angajat.
> 3. **Calendarul s-a rearanjat.** Transparența (art. 50) se aplică din 2 august 2026. Sistemele cu risc ridicat din Anexa III, inclusiv recrutarea și gestionarea personalului, au fost amânate până la 2 decembrie 2027.
> 4. **Legea nu cere „o politică AI”, dar nu te scutește de dovezi.** Nu impune responsabil AI, comitet sau certificat. Cere măsuri pe care să le poți demonstra.
> 5. **În România, legea națională de sancționare lipsește încă.** Regulamentul se aplică direct, dar autoritățile pot verifica și sancționa abia după intrarea în vigoare a legislației de aplicare, aflată în pregătire.

  **Pe axa timpului.***Valul 2 (2010–2018), profilarea:* publicitatea comportamentală și licitațiile în timp real stârnesc dezbaterea despre profilare, iar GDPR o așază în lege (art. 4(4), art. 22). *Valul 3 (2014–2021), deciziile despre oameni:* scoringul din recrutare și din administrație (inclusiv SyRI, oprit de o instanță olandeză în februarie 2020) ajunge în Anexa III a AI Act. *Valul 4 (din 2022), angajatul și chatbotul:* art. 4 și art. 50 încearcă să prindă din urmă utilizarea de zi cu zi. Fiecare regulă de mai jos răspunde unui val care a intrat deja în firme.

 
---

 
## Introducere

 „Noi nu facem AI.” Fraza aceasta o aud des administratorii de firme și conducătorii de instituții, și de cele mai multe ori este spusă cu bună-credință. Firma lor nu dezvoltă modele, nu antrenează rețele neuronale, nu vinde un produs cu inteligență artificială în el. Concluzia care urmează, „deci regulamentul european nu ne privește”, este însă greșită, iar greșeala are un preț.

 În primul articol al seriei am urmărit cum a intrat AI-ul în companii, în patru valuri, de multe ori fără să fie numit așa. Aici ne punem întrebarea următoare, pe care o pun toți cei care află că firma folosește deja AI: ce ne cere legea? Răspunsul se află în Regulamentul (UE) 2024/1689, cunoscut ca AI Act. Regulamentul nu se adresează doar celor care construiesc sisteme, ci și celor care le folosesc profesional. Pentru acest al doilea grup, legea folosește un cuvânt care sună străin și care descrie exact o firmă de contabilitate din Botoșani sau o primărie din nordul Moldovei: **implementator** (în engleză, *deployer*).

 Reluăm firma ipotetică din articolul anterior, cea cu optsprezece angajați, care folosește chatboturi publice la contracte, la fiscalitate și la selecția de CV-uri. Administratorul ei nu a semnat niciun contract cu un furnizor de AI. Totuși, din punctul de vedere al regulamentului, firma este implementator de fiecare dată când un angajat folosește un sistem AI în activitatea ei. Ce rezultă din asta nu este un munte de formulare. Rezultă câteva obligații concrete, un calendar în mișcare și o întrebare de probă: puteți arăta ce ați făcut?

 Articolul parcurge cinci pași. Capitolul I arată de unde vin regulile, de la profilarea din GDPR până la AI Act, și cine este cine în regulament. Capitolul II explică obligația de alfabetizare din art. 4, așa cum arăta la început și așa cum arată după amendamentul din 2026. Capitolul III așază calendarul pe etichete juridice, ca să vezi ce se aplică deja, ce este adoptat și ce este doar propunere. Capitolul IV discută sancțiunile, iar Capitolul V se oprește la România și la o foaie de parcurs pe 90 de zile.

 O precizare de metodă. Calendarul AI Act s-a schimbat de două ori în ultimul an, iar legislația națională a României încă lipsește. Am verificat datele pe surse oficiale ale Comisiei și ale ANCOM, precum și pe analize juridice secundare. Textele de bază, în special cele din Jurnalul Oficial, trebuie confirmate de un jurist înainte de orice decizie. Fiecare normă citată poartă una dintre etichetele **[APLICABIL]**, **[ADOPTAT – APLICABIL DIN …]** sau **[PROPUNERE]**.

 
---

 
## De la profilare la AI Act: genealogia regulilor și rolurile din regulament

 
### Regulile vin după tehnologie

 AI Act nu a apărut din neant. Este cea mai recentă etapă dintr-o istorie în care legea ajunge din urmă, mereu cu o întârziere de ani, un sistem care a intrat deja în companii.

 În 2009, publicitatea online trece la licitații în timp real: în fracțiunea de secundă dintre clicul pe o pagină și încărcarea ei, un algoritm decide ce reclamă vede persoana respectivă și cât plătește cineva pentru asta. În aprilie 2010, presa americană relatează că marile platforme își adaptează reclamele după istoricul de navigare, iar un critic numește situația „Wild West”. În 2012 apar audiențele construite din listele de clienți ale firmelor, iar în 2013 cele „asemănătoare”. Toate aceste sisteme funcționau pe baza datelor despre oameni, fără ca oamenii respectivi să poată vedea sau contesta ceva.

 Răspunsul european a venit lent. Comisia a propus noul regulament de protecție a datelor în ianuarie 2012, cu un articol dedicat profilării. Dezbaterea din următorii patru ani a fost, în bună parte, o dezbatere despre ce înseamnă să iei o decizie despre un om cu ajutorul unui algoritm. Rezultatul, publicat în 4 mai 2016 și aplicabil din 25 mai 2018, este Regulamentul (UE) 2016/679, GDPR. Două dintre dispozițiile lui contează aici.

 
- **Art. 4 alin. (4)** definește profilarea: orice formă de prelucrare automată a datelor personale pentru a evalua aspecte personale, de pildă performanța la locul de muncă, situația economică, preferințele sau comportamentul **[APLICABIL]**.
- **Art. 22** dă persoanei dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrare automată, dacă decizia produce efecte juridice sau o afectează în mod semnificativ, cu excepții și cu garanții (intervenție umană, posibilitatea de a contesta) **[APLICABIL]**.

 Considerentele GDPR dau exemple care par scrise pentru ce urma: respingerea automată a unei cereri de credit și recrutarea electronică fără intervenție umană. Un detaliu de calendar spune mult: scandalul Cambridge Analytica a izbucnit în martie 2018, cu doar câteva săptămâni înainte de a deveni GDPR aplicabil. Potrivit relatărilor, datele a până la 87 de milioane de profiluri fuseseră folosite pentru microtargetare politică. De atunci, profilarea a ieșit din vocabularul specialiștilor și a intrat în conversația publică.

 Rețineți că aceasta este o interpretare editorială, nu o afirmație a legiuitorului: GDPR nu a fost scris „împotriva” unei firme anume. Cronologia arată doar că reglementarea a urmat valurile pe care le-am descris în articolul 1, iar cuvintele din considerente corespund exact acelor valuri.

 
### Prima hotărâre despre un algoritm public: SyRI, februarie 2020

 Între GDPR și AI Act există un episod care arată ce înseamnă, concret, un algoritm care nu poate fi verificat. La 5 februarie 2020, Tribunalul Districtual de la Haga a hotărât că legislația olandeză care crease sistemul **SyRI** (*Systeem Risico Indicatie*) încalcă art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. SyRI lega date din mai multe instituții publice și genera rapoarte de risc de fraudă la prestații sociale, în cartiere cu populație cu venituri mici. Instanța nu a hotărât că tehnologia ar fi interzisă ca atare. A hotărât că legea nu oferea suficientă transparență și suficiente garanții: nici cetățenii, nici judecătorul nu cunoșteau indicatorii și modelul de risc, iar instanța nu a putut verifica cum fusese construit modelul. A reținut, în plus, riscul ca sistemul să creeze fără intenție legături bazate pe prejudecăți, precum statutul socio-economic scăzut sau originea de imigrant.

 Două precizări ajută cititorul. Prima: pentru a da conținut testului de necesitate, instanța a folosit principiile de protecție a datelor, transparența, limitarea scopului și minimizarea datelor, preluate din GDPR (art. 5) și din Carta drepturilor fundamentale, dar a ales să nu se pronunțe pe temeiurile specifice invocate de reclamanți, între care art. 22. Cu alte cuvinte, hotărârea se sprijină pe drepturile omului, nu pe regula deciziilor automate, deși aceasta era deja în vigoare. A doua: SyRI nu este scandalul alocațiilor pentru copii, care a izbucnit un an mai târziu și privește un alt sistem, cel al autorității fiscale. Cele două cazuri se completează, nu se suprapun.

 Pentru logica AI Act, SyRI este un exemplu citibil. Regulamentul nu interzice evaluarea riscului în administrație, dar așază sistemele folosite la evaluarea eligibilității pentru prestații și servicii publice în zona de risc ridicat (Anexa III; punctul exact se confirmă în textul oficial) și leagă această zonă de exact ce a lipsit atunci: documentație, supraveghere umană competentă, informarea persoanelor și posibilitatea de a verifica. Lecția pentru o firmă privată e aceeași, la altă scară: un sistem care decide sau sugerează decizii despre oameni trebuie să poată fi explicat de cineva din interior.

 
### De ce AI Act pornește de la risc, nu de la date

 GDPR protejează datele personale. Dar multe sisteme care afectează oamenii nu au nevoie de date personale în sensul clasic ca să facă rău, iar multe sisteme care prelucrează date personale sunt inofensive. Legiuitorul european a ales pentru AI o altă axă: **nivelul de risc al utilizării**. AI Act, intrat în vigoare la 1 august 2024, ordonează sistemele pe patru trepte:

 
1. **practici interzise** (art. 5), de exemplu notarea socială a oamenilor sau recunoașterea emoțiilor la locul de muncă și în școli, cu excepții înguste;
2. **risc ridicat** (art. 6 și anexele I și III), de exemplu sisteme folosite la recrutare, evaluarea angajaților, accesul la servicii esențiale, în educație sau în aplicarea legii;
3. **risc limitat, cu obligații de transparență** (art. 50), de exemplu chatboturile și conținutul generat sau modificat artificial;
4. **risc minim**, restul sistemelor, fără obligații specifice, în afara celor generale (inclusiv art. 4).

 Pentru o firmă obișnuită, trei lucruri rezultă din această arhitectură. Primul: marea majoritate a utilizărilor din birou (rezumate, traduceri, schițe de text) cad în categoriile de jos. Al doilea: tocmai utilizările legate de oameni (recrutare, evaluare, monitorizare) sunt cele care urcă spre „risc ridicat”. Al treilea: câteva obligații, între care alfabetizarea, se aplică tuturor, indiferent de nivelul de risc.

 
### Ce rămâne din GDPR și ce se adaugă

 AI Act nu înlocuiește GDPR, ci se suprapune cu el, iar regulamentul spune expres că nu aduce atingere legislației privind protecția datelor. În practică, aceeași acțiune poate atrage ambele texte. Când angajata încarcă într-un chatbot lista clienților, GDPR întreabă dacă există temei legal, dacă persoanele au fost informate, dacă există contract cu furnizorul (art. 28) și dacă datele pleacă în afara Spațiului Economic European **[APLICABIL]**. AI Act întreabă altceva: dacă oamenii care folosesc sistemul au fost pregătiți (art. 4), dacă sistemul intră într-o categorie de risc și dacă cei afectați trebuie informați (art. 50) **[APLICABIL]**. Răspunsurile se completează, nu se înlocuiesc.

 Din această suprapunere rezultă un avantaj practic pentru cine are deja procedurile GDPR din 2018: registrul de prelucrări, contractele cu furnizorii, procedura de incident și evidențele de instruire pot fi extinse, nu refăcute. Ce nu acoperă GDPR sunt tocmai utilizările fără date personale (un secret comercial, o ofertă, un cod sursă) și chestiunile specifice AI: transparența față de utilizator, clasificarea pe risc, supravegherea umană.

 
### Cine este cine: furnizor, implementator, importator, distribuitor

 Regulamentul definește mai multe roluri în lanțul unui sistem AI. Cele două care ne interesează sunt:

 
- **Furnizorul** (art. 3 pct. 3) este cel care dezvoltă un sistem AI sau îl dezvoltă prin altcineva și îl pune pe piață sub propriul nume sau marcă. OpenAI, Microsoft sau Google sunt, pentru produsele lor, furnizori.
- **Implementatorul** (art. 3 pct. 4) este orice persoană fizică sau juridică, autoritate publică, agenție sau alt organism care utilizează un sistem AI **sub propria autoritate**, cu excepția cazului în care sistemul este folosit în cadrul unei activități personale nonprofesionale.

 Importatorii și distribuitorii (art. 3 pct. 6 și 7) sunt veriga comercială dintre furnizor și utilizator. Pentru o firmă mică, ei apar rar.

 Definiția implementatorului este mai largă decât pare. Nu cere un contract, nu cere o plată, nu cere ca firma să fi „achiziționat” sistemul. Cere doar două lucruri: să existe un sistem AI și să fie folosit sub autoritatea organizației, într-un context profesional. Exemplul oferit chiar de Comisia Europeană în materialele ei explicative este cel al unei firme care folosește un chatbot general pentru a redacta texte publicitare sau a face traduceri: firma este implementator.

 Aici se întâlnește Regulamentul cu situația din primul articol. Dacă angajata de la relația cu clienții folosește un chatbot cu cont personal ca să rezume un contract al firmei, folosirea este profesională și are loc în numele firmei. Faptul că instrumentul e gratuit sau contul e personal nu schimbă calificarea juridică. Schimbă doar ceea ce firma poate controla. Din perspectiva regulamentului, firma este implementator care nu și-a luat încă în serios rolul.

 
### Ce nu se schimbă pentru cei care „folosesc doar”

 Aceeași distincție are un efect liniștitor, pe care merită să-l spunem corect. Faptul că firma este implementator nu o face responsabilă pentru ce a construit furnizorul. Cele mai grele obligații tehnice (evaluarea conformității, documentația tehnică, gestionarea riscurilor în proiectare) cad pe furnizor. Implementatorului îi rămân obligații legate de utilizare: să folosească sistemul conform instrucțiunilor, să asigure supraveghere umană competentă, să informeze oamenii afectați atunci când legea o cere și, pentru sistemele cu risc ridicat, să păstreze jurnalele și să facă evaluări suplimentare. Pentru o firmă obișnuită, primul pas rămâne același: să știe ce sisteme folosește. Fără inventar, niciun rol din regulament nu poate fi aplicat.

 
---

 
## Art. 4 înainte și după Regulamentul 2026/1744

 
### Ce spunea textul inițial

 Art. 4 din AI Act, intitulat „Alfabetizarea în domeniul AI”, este o dispoziție scurtă, dar cu o arie foarte largă. În versiunea din 2024, furnizorii și implementatorii de sisteme AI trebuiau să ia măsuri pentru a asigura, în cea mai mare măsură posibilă, un nivel suficient de alfabetizare în domeniul AI pentru personalul lor și pentru alte persoane care se ocupă, în numele lor, de funcționarea și utilizarea sistemelor AI. Măsurile trebuiau să țină cont de cunoștințele tehnice, de experiența, educația și instruirea persoanelor și de contextul în care sistemul urma să fie folosit, precum și de persoanele sau grupurile asupra cărora sistemul era utilizat.

 Obligația se aplică din **2 februarie 2025**, odată cu interdicțiile din art. 5 **[APLICABIL]**. Data nu s-a schimbat.

 Trei trăsături ale textului contează pentru o firmă mică:

 
- **Vizează „personalul și alte persoane”.** Nu doar angajații cu contract de muncă, ci și colaboratorii, prestatorii și lucrătorii temporari care folosesc sistemul în numele organizației.
- **Este proporțională.** Depinde de ce face fiecare persoană cu sistemul. Cine folosește AI pentru traduceri nu are nevoie de aceeași pregătire ca cine îl folosește la triere de CV-uri.
- **Nu cere un certificat.** Nici versiunea inițială, nici cea de acum nu prevăd examen, atestat sau curs acreditat. Comisia Europeană a confirmat acest lucru în materialele ei explicative, iar instruirea poate fi făcută și intern.

 
### Ce s-a schimbat în 2026

 La 24 iulie 2026 a fost publicat în Jurnalul Oficial Regulamentul (UE) 2026/1744, cunoscut ca „Digital Omnibus pe AI”, în vigoare din **27 iulie 2026****[ADOPTAT – ÎN VIGOARE]**. Pentru art. 4, analizele juridice consultate descriu o schimbare de natură: obligația a trecut de la o **obligație de rezultat** (asigurați un nivel suficient) la o **obligație de mijloace** (luați măsuri pentru a sprijini dezvoltarea alfabetizării). Textul actual precizează, potrivit sintezelor, că regulamentul nu cere furnizorilor sau implementatorilor să garanteze un anumit nivel de alfabetizare pentru fiecare persoană. Comisia și statele membre primesc, în paralel, un rol mai activ în promovarea alfabetizării în domeniul AI, inclusiv prin informații practice puse la dispoziție pe o platformă unică.

 Interpretarea corectă este nuanțată. Unii au citit amendamentul ca pe o relaxare, și are o parte de adevăr: nu mai poți fi acuzat că un angajat anume nu a atins un nivel. Dar obligația nu a dispărut. Ea leagă în continuare toți furnizorii și implementatorii, iar considerentele amendamentului spun, în rezumatele analizate, că alfabetizarea ar trebui privită ca prioritate strategică, indiferent de obligații și de eventuale sancțiuni. Un ghid scris înainte de iulie 2026 (mai multe firme de avocatură au publicat așa ceva) descrie obligația în termenii vechi și trebuie citit cu această corecție.

 Rezumând: se schimbă standardul probei, nu și faptul că trebuie să existe ceva de probat. Firma nu mai trebuie să poată arăta că fiecare om „știe suficient”. Trebuie să poată arăta că a luat măsuri rezonabile, adecvate riscului, ca oamenii să învețe să folosească AI-ul în siguranță.

 
### Trei profiluri, trei niveluri de măsuri

 Proporționalitatea rămâne abstractă până o aplici pe oameni concreți. În firma ipotetică de contabilitate, pot fi distinse trei situații.

 
- **Contabilul-șef**, care folosește un asistent pentru a înțelege un tratament fiscal. Riscul principal: răspunsuri inventate sau depășite, care ajung într-o consultanță dată clientului. Măsura potrivită: o regulă clară de verificare în surse oficiale înainte de orice recomandare și o scurtă demonstrație, cu exemple în care sistemul greșește convingător.
- **Persoana de la resurse umane**, care încarcă CV-uri într-un instrument de triere. Riscul: date personale ale candidaților într-un serviciu extern și o selecție pe criterii pe care nu le poate explica nimeni (valul al treilea din articolul 1). Măsura potrivită: instruire mai aprofundată, aprobare prealabilă pentru orice instrument și regula că decizia finală aparține întotdeauna unui om care poate explica motivele.
- **Cel care administrează pagina de Facebook**, care publică imagini generate. Riscul: imagini ce pot fi luate drept reale și probleme de transparență și de drepturi. Măsura potrivită: o regulă de etichetare și o listă de situații în care imaginile generate nu se folosesc (persoane reale, evenimente reale, comunicări oficiale).

 Aceeași firmă, trei nivele de pregătire. Aceasta este, în practică, proporționalitatea cerută de art. 4: măsuri adaptate cunoștințelor persoanei, sarcinii ei și celor asupra cărora se produc efectele.

 
### Cum arată dovada

 La un control sau într-un litigiu, nimeni nu va cere „certificatul de alfabetizare”. Vor întreba ce anume ați făcut. Un dosar credibil, de câteva pagini, conține: inventarul instrumentelor, pagina de reguli cu data intrării în vigoare, lista persoanelor instruite și data fiecărei sesiuni, materialele folosite și o notă despre revizuirea anuală. Dosarul nu garantează nimic, dar mută discuția de la „nu ați făcut nimic” la „ați făcut ceva și putem discuta dacă a fost suficient”.

 
### Sprijinul pentru IMM-uri

 Amendamentul extinde unele facilități rezervate până acum IMM-urilor și către întreprinderile mici cu capitalizare medie, inclusiv obligații juridice simplificate și acces mai larg la mediile de testare reglementate (*sandboxes*). Aceste facilități privesc mai ales furnizorii. Pentru o firmă care doar folosește AI, sprijinul real stă în proporționalitate: o firmă de cinci oameni, care folosește un asistent de scris și o platformă de contabilitate, nu are nevoie de un program de instruire de universitate.

 
### De ce nu există un certificat obligatoriu

 Piața vinde deja „certificări de alfabetizare AI”. Din moment ce legea nu cere nicio formă anume, aceste certificate sunt, juridic, o opțiune comercială. Pot fi utile, pentru că oferă un conținut gata făcut și o dovadă de participare. Dar nu sunt singura modalitate și nu sunt automat suficiente. Un certificat generic nu spune nimic despre ce face concret firma ta. Ce contează în fața unui control sau a unui litigiu este legătura dintre riscurile reale ale firmei și măsurile ei: ce sisteme folosiți, cine le folosește, ce a fost explicat fiecărei categorii și când.

 
### Ce înseamnă „alfabetizare” în practică

 Pentru o firmă obișnuită, un program rezonabil acoperă cinci teme, în limbaj de birou, cu exemple din munca fiecărui departament:

 
1. **Ce este și ce nu este un sistem AI generativ:** produce text plauzibil, nu adevăruri verificate, și poate inventa surse, cifre și citate.
2. **Ce date nu se introduc:** date personale, secrete comerciale, informații acoperite de clauze de confidențialitate (vezi Capitolul IV din articolul 1).
3. **Cine verifică și cum:** orice rezultat care ajunge la un client, într-un contract sau într-o decizie trece prin ochii unui om competent.
4. **Când trebuie spus că s-a folosit AI:** în situațiile din art. 50 și în relația cu clienții (Capitolul III).
5. **Cui raportezi o greșeală sau o scurgere de date:** un canal simplu, fără teama de sancțiune.

 O sesiune de 60–90 de minute pe departament, repetată anual și la fiecare instrument nou, plus o evidență simplă (data, participanții, conținutul), reprezintă o măsură credibilă pentru majoritatea firmelor mici. Pentru departamentele care folosesc AI la oameni (resurse umane, relația cu clienții, evaluare), conținutul trebuie să fie mai aprofundat.

 
---

 
## Calendarul, pe etichete: [APLICABIL], [ADOPTAT], [PROPUNERE]

 AI Act se aplică treptat, iar la acest calendar s-a adăugat în 2026 o amânare importantă. Citit fără etichete, calendarul produce confuzie: unii cred că „nu se aplică încă nimic”, alții că „se aplică totul din 2026”. Ambele sunt greșite. Iată ce se aplică, pe date.

 
### Tabelul calendarului

 
| Dată | Ce se aplică | Eticheta |
| --- | --- | --- |
| 1 august 2024 | Intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2024/1689 | [APLICABIL] |
| 2 februarie 2025 | Practicile interzise (art. 5) și obligația de alfabetizare (art. 4, în versiunea rescrisă din 2026) | [APLICABIL] |
| 2 august 2025 | Obligațiile pentru modelele de AI de uz general și cadrul de guvernanță; statele membre trebuiau să prevadă sancțiuni | [APLICABIL] |
| 2 august 2026 | Aplicabilitatea generală a regulamentului; obligațiile de transparență din art. 50 | [APLICABIL] |
| 2 decembrie 2026 | Termenul până la care sistemele generative deja pe piață la 2 august 2026 trebuie să marcheze conținutul în format care poate fi citit de mașini (art. 50 alin. 2); noua interdicție privind conținutul intim fără consimțământ și materialele de abuz sexual asupra copiilor | [ADOPTAT – APLICABIL DIN 2 DEC. 2026] |
| 2 august 2027 | Obligația statelor membre privind mediile de testare reglementate (amânată de la 2 august 2026) | [ADOPTAT – APLICABIL DIN 2 AUG. 2027] |
| 2 decembrie 2027 | Sistemele cu risc ridicat din Anexa III (amânate de la 2 august 2026) | [ADOPTAT – APLICABIL DIN 2 DEC. 2027] |
| 2 august 2028 | Sistemele cu risc ridicat încorporate în produse reglementate, Anexa I (amânate de la 2 august 2027) | [ADOPTAT – APLICABIL DIN 2 AUG. 2028] |
| fără dată | Legea română de aplicare, cu autoritățile competente și sancțiunile | [PROPUNERE] |

 
### Ce înseamnă fiecare rând pentru o firmă

 **2025: interdicții și alfabetizare.** Din 2 februarie 2025 sunt interzise utilizări precum notarea socială, exploatarea vulnerabilităților unor persoane și, relevant la locul de muncă, **deducerea emoțiilor angajaților** prin sisteme AI (cu excepții pentru motive medicale sau de siguranță). O firmă care a cumpărat un instrument de „monitorizare a stării de spirit” a echipei trebuie să verifice dacă nu intră aici. Tot de atunci se aplică art. 4.

 **2 august 2026: transparența (art. 50).** Principalele reguli:

 
- Persoanele care interacționează cu un **sistem AI conceput să comunice cu ele** (de pildă un chatbot pe site-ul firmei) trebuie informate că vorbesc cu o mașină, dacă nu este evident. Obligația cade, în primul rând, pe furnizor, dar o firmă care își pune un chatbot pe site și îl configurează se află adesea în ambele roluri.
- **Deepfake-urile** (imagini, audio sau video generate sau modificate, care par autentice) trebuie etichetate de implementator.
- **Textele generate cu AI și publicate pentru a informa publicul în chestiuni de interes public** trebuie declarate, cu o excepție când textul a trecut printr-un control editorial uman real și există o persoană responsabilă.
- Furnizorii de sisteme generative trebuie să marcheze rezultatele în format care poate fi citit de mașini. Pentru sistemele deja pe piață la 2 august 2026, termenul este 2 decembrie 2026.

 Cum arată asta în firma noastră? Imaginea generată cu o persoană care nu există, postată pe pagina de Facebook, nu mai este doar o alegere de stil. Dacă imaginea poate fi luată drept fotografie reală a unor persoane sau evenimente, regula de etichetare intră în discuție. Un cod de bune practici voluntar pentru transparență, semnat de peste 180 de organizații, oferă repere; cine nu îl semnează trebuie să demonstreze conformitatea altfel.

 **2 decembrie 2026: noi interdicții.** Amendamentul din 2026 adaugă o interdicție pentru sistemele care generează conținut intim fără consimțământ sau materiale de abuz sexual asupra copiilor. Pentru o firmă obișnuită, efectul practic este mic, dar arată că lista practicilor interzise se poate extinde.

 **2 decembrie 2027: Anexa III.** Aici sunt incluse utilizări pe care firmele le au deja în birou, în special în domeniul **ocupării forței de muncă și gestionării lucrătorilor**: anunțarea locurilor de muncă țintită, filtrarea și evaluarea candidaților, deciziile de promovare sau de încetare a raporturilor, alocarea sarcinilor pe baza comportamentului individual, monitorizarea și evaluarea performanței. Un implementator al unui astfel de sistem va avea obligații explicite: folosirea conform instrucțiunilor, supraveghere umană efectuată de persoane competente, păstrarea jurnalelor, informarea lucrătorilor înainte de a fi supuși unui astfel de sistem la locul de muncă. Amânarea de 16 luni nu înseamnă o pauză de gândire, ci un răgaz pentru a face inventarul. Se leagă direct de „AI-ul vechi” din valul al treilea: filtrul de CV-uri din platforma de recrutare este exact genul de sistem care va intra aici.

 **2 august 2028: produsele reglementate.** Se aplică în principal industriei (mașini, jucării, lifturi, dispozitive medicale). Pentru majoritatea firmelor de servicii, nu are efect direct.

 
### Obligațiile implementatorului de sistem cu risc ridicat, pe scurt

 Pentru că Anexa III ajunge la firmele obișnuite prin resurse umane, merită văzut din timp ce ar însemna să fii implementator al unui astfel de sistem. Art. 26 din regulament prevede, în esență, următoarele obligații pentru implementatori **[ADOPTAT – APLICABIL DIN 2 DEC. 2027, pentru sistemele din Anexa III]**:

 
1. folosirea sistemului conform instrucțiunilor furnizorului;
2. încredințarea supravegherii umane unor persoane cu competența, pregătirea și autoritatea necesare;
3. păstrarea jurnalelor generate automat, pentru o perioadă adecvată (cel puțin șase luni, dacă alte reguli nu prevăd altfel);
4. verificarea calității datelor de intrare, în măsura în care firma le controlează;
5. informarea reprezentanților lucrătorilor și a lucrătorilor afectați înainte de a pune în funcțiune un astfel de sistem la locul de muncă;
6. informarea persoanelor vizate de decizii luate sau sprijinite de sistem;
7. raportarea incidentelor grave furnizorului și autorității.

 Nimic din această listă nu este exotic pentru o firmă care ține deja un registru de prelucrări GDPR. Dificultatea apare în altă parte: multe firme nu știu că filtrul de CV-uri din platforma de recrutare sau scoringul din CRM intră aici. Acesta este motivul pentru care inventarul din articolul 1 nu este un gest de ordine, ci condiția pentru orice calcul de conformitate.

 
### Trei greșeli frecvente de lectură a calendarului

 
- **„S-a amânat, deci nu mai trebuie nimic.”** Amânarea privește Anexa III și Anexa I. Art. 4, art. 5 și art. 50 se aplică deja.
- **„Se aplică doar marilor companii.”** Regulamentul se aplică după rol și după utilizare, nu după mărime. Mărimea contează la sancțiuni și la facilități.
- **„Dacă furnizorul e conform, eu nu am nimic de făcut.”** Furnizorul răspunde pentru sistem; implementatorul răspunde pentru modul în care îl folosește și pentru oamenii pe care i-a lăsat să-l folosească.

 
### Un calendar vă dă timp, dar nu vă spune ce să faceți

 Amânările nu schimbă direcția. Ele sunt un răspuns la faptul că standardele tehnice și ghidurile oficiale nu erau gata, nu la o relaxare a principiului. Pentru o firmă mică, calendarul se traduce în trei tranșe: **acum** (alfabetizare, inventar, reguli de bază, transparență), **în 2026** (etichetarea și marcarea conținutului), **până în 2027** (pregătirea pentru HR și evaluarea oamenilor).

 
---

 
## Sancțiuni: ce poate costa, cine le aplică și ce lipsește

 
### Plafoanele din regulament

 Sancțiunile sunt reglementate prin art. 99 din AI Act, pe trei trepte, potrivit analizelor consultate:

 
| Încălcare | Plafon maxim |
| --- | --- |
| Practici interzise (art. 5) | 35 de milioane de euro sau 7% din cifra de afaceri mondială anuală, oricare este mai mare |
| Nerespectarea altor obligații (de exemplu ale furnizorilor, implementatorilor, cele de transparență din art. 50) | 15 milioane de euro sau 3% |
| Informații incorecte, incomplete sau înșelătoare transmise autorităților | 7,5 milioane de euro sau 1% |

 Pentru **IMM-uri, inclusiv start-up-uri**, regula se inversează: se aplică valoarea **mai mică** dintre cifra fixă și procent. Un exemplu din literatura de specialitate: o firmă cu o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, vizată de plafonul cel mai ridicat, ar risca cel mult 140.000 de euro (7% din cifra de afaceri), nu 35 de milioane **[APLICABIL, dar fără autoritate națională care să le aplice în România]**.

 Cifrele sunt plafoane, nu amenzi automate. Autoritatea trebuie să țină cont de gravitatea încălcării, de durata ei, de mărimea operatorului și de cooperarea lui. Un IMM care a ajuns din greșeală într-o situație de încălcare, a remediat-o și a păstrat dovezile se află într-o poziție foarte diferită de unul care a ignorat avertismentele.

 
### Art. 4 nu are o amendă proprie, dar nu e fără efecte

 Din analizele consultate, art. 4 nu apare printre încălcările cu amendă dedicată în art. 99. Lipsa unei sancțiuni directe nu înseamnă lipsa consecințelor, din trei motive.

 
1. **Statele membre pot prevedea, prin legea națională, sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor din regulament**, inclusiv a celor care nu au un plafon propriu. Este o întrebare deschisă dacă și cum vor face asta și, în România, legea lipsește.
2. **Efectul prin probă.** Dacă o scurgere de date sau o decizie discriminatorie ajunge în fața unei autorități sau a unei instanțe, întrebarea „ce măsuri de instruire ați luat?” va conta pentru aprecierea diligenței firmei, chiar dacă art. 4 nu are amendă proprie. Aceasta este o apreciere editorială, nu o regulă expresă a regulamentului.
3. **Răspunderea pe alte temeiuri.** GDPR (art. 24, 28, 32, 33), legislația muncii și dreptul civil rămân aplicabile, cu propriile sancțiuni. Lipsa instruirii se vede acolo ca lipsă de măsuri organizatorice.

 
### Trei scenarii, în ordinea probabilității

 Pentru a evita tonul alarmist, e util să ne gândim la situațiile probabile, nu la cele extreme.

 **Scenariul 1: chatbotul de pe site fără nicio mențiune.** O firmă își instalează un asistent virtual pe pagina de contact, configurat de o agenție, și nu spune nicăieri că răspunsurile vin de la o mașină. Din 2 august 2026, informarea este obligatorie dacă nu e evident din context. Un client reclamă. Încălcarea ține de transparență, deci de plafonul de nivel mediu, iar pentru un IMM contează valoarea mai mică. Costul real nu este amenda, ci obligația de a corecta și întrebările legate de restul practicilor.

 **Scenariul 2: scurgerea de date.** Un angajat încarcă o bază de clienți într-un serviciu extern, iar o parte a datelor ajunge în alte mâini. Aici sancțiunea cea mai probabilă nu vine din AI Act, ci din GDPR (art. 32–34), iar absența instruirii și a regulilor este un factor care agravează aprecierea. Legătura cu cifrele IBM din articolul 1 este directă.

 **Scenariul 3: selecția contestată.** După decembrie 2027, un candidat respins de un filtru automat cere explicații. Firma nu știe cum a funcționat filtrul, nu a păstrat jurnalele și nu a informat candidații. Este situația în care obligațiile din Anexa III, GDPR art. 22 și legislația antidiscriminare se întâlnesc, iar firma nu are la îndemână nicio dovadă de diligență.

 Niciunul dintre scenarii nu cere o amendă de milioane. Toate cer ceva mai ieftin și mai greu de improvizat: dovezi că firma a știut ce folosește.

 
### Cine sancționează

 Regulamentul distribuie supravegherea pe două niveluri. **Oficiul european pentru AI** supraveghează direct furnizorii de modele de uz general. Pentru restul, **autoritățile naționale de supraveghere a pieței**, desemnate de fiecare stat membru, sunt cele care verifică și sancționează. Iar aici apare problema românească, pe care o tratăm în capitolul următor.

 
---

 
## România: autorități, lacune și o foaie de parcurs pe 90 de zile

 
### Starea cadrului național

 La ultimele informații consultate, România nu a adoptat legea națională care să stabilească competențele autorităților, mecanismele de cooperare, procedura de control și sistemul de sancțiuni. Comunicatul ANCOM din 24 iulie 2026 spune că proiectul legislativ de aplicare este în pregătire și că ANCOM și celelalte autorități vor putea verifica și sancționa încălcările abia după intrarea lui în vigoare. Comunicatul nu indică un termen pentru adoptare.

 Un memorandum de guvern propune următoarea structură **[PROPUNERE]**:

 
- **ANCOM** ca autoritate de supraveghere a pieței și punct unic de contact;
- **ASF și BNR** pentru sistemele cu risc ridicat din sectorul financiar;
- **ANSPDCP** pentru anumite domenii cu risc ridicat, între care biometria și aplicarea legii;
- **autorități sectoriale** (protecția consumatorilor, Inspecția Muncii) în domeniile lor.

 Presa economică a descris situația ca pe un regulament „fără dinți” în România, în sensul că regulile se aplică direct, dar nu există încă cine să le impună. Formularea e potrivită ca tablou, dar poate induce în eroare dacă este citită ca un permis. Din trei motive, lipsa legii naționale nu este o invitație la amânare:

 
1. regulamentul este deja aplicabil; legea națională doar stabilește cine și cum sancționează;
2. clienții, partenerii și furnizorii mari vor cere dovezi contractuale de conformitate, indiferent de ce face statul român;
3. GDPR, ANSPDCP și instanțele funcționează deja și se pot ocupa de aceleași fapte pe alt temei.

 Articolul Republica de la care pornește seria menționează, pe lângă ANCOM, și Autoritatea pentru Digitalizarea României într-un rol legat de notificare; comunicatul ANCOM consultat nu o menționează, deci acest detaliu rămâne de confirmat în actul normativ final.

 
### Ce poți face înainte de lege

 În practică, o firmă nu are nevoie să aștepte nimic. Singura capcană este să trateze lipsa unui control drept lipsa unei obligații.

 
### Foaia de parcurs pe 90 de zile

 **Zilele 1–30: știi ce ai.** Mandat al conducerii și numirea unei persoane responsabile cu inventarul (nu un „responsabil AI” cerut de lege, ci un coordonator). Chestionarul anonim și amnistia de 30 de zile din articolul 1. Inventarul instrumentelor, inclusiv „AI-ul vechi” din publicitate, CRM și recrutare. Primul rezultat: lista cu rolul firmei pentru fiecare instrument (furnizor, implementator sau ambele).

 **Zilele 31–60: pui regulile.** O pagină de reguli: ce date nu se introduc, cine verifică, cui raportezi. Alegerea unei alternative aprobate, cu contract de prelucrare și setări de confidențialitate verificate. Verificarea contractelor cu furnizorii (GDPR art. 28) și a clauzelor de confidențialitate față de parteneri. Clasificarea sumară pe niveluri de risc: ce ține de recrutare sau evaluarea oamenilor este marcat pentru atenție sporită.

 **Zilele 61–90: dovedești.** Instruirea documentată, de 60–90 de minute pe departament. Registrul: instrumente aprobate, instruiri, incidente. Revizuirea site-ului și a comunicării: chatbot, imagini generate, texte publicate (art. 50). O întâlnire de revizuire a conducerii, cu un proces-verbal scurt. La zi 90 ai un dosar de câteva pagini, nu o bibliotecă.

 
### Ce spui clienților și partenerilor

 Un efect practic al regulamentului este că întrebările vor veni prin contracte, nu prin controale. Furnizorii mari și clienții instituționali includ deja în chestionarele de achiziții întrebări despre utilizarea AI. Câteva răspunsuri pe care firma ar trebui să le poată da fără ezitare: ce instrumente AI folosiți în serviciile pe care ni le prestați; dacă datele noastre sunt introduse în ele; unde sunt stocate și dacă sunt folosite pentru antrenare; cine verifică rezultatele; ce instruire au avut oamenii. O firmă care are inventarul, pagina de reguli și registrul de instruiri răspunde la toate într-o zi. Una care nu le are descoperă, prima oară, că nu știe.

 
### Exemplul primăriei

 O primărie de oraș mic nu este „firmă”, dar logica este aceeași, cu o diferență: autoritățile publice sunt, prin definiția implementatorului, expres incluse, iar prelucrarea datelor cetățenilor ridică miza. Un funcționar care rezumă o petiție cu un chatbot public, un serviciu de urbanism care folosește un instrument pentru a „tria” solicitări sau un compartiment de resurse umane care filtrează CV-uri sunt situații care trebuie puse pe listă acum. Articolul 5 al seriei este dedicat instituțiilor publice.

 
### Ce urmărim până la publicarea următorului articol

 
- adoptarea legii românești de aplicare și forma ei finală;
- ghidurile și exemplele practice pe care Comisia trebuie să le publice despre alfabetizare;
- orice modificare de calendar, cum a fost cea din iulie 2026;
- ghidurile privind etichetarea conținutului și codul de bune practici pentru transparență.

 Următorul articol din serie coboară de la reguli la riscuri: unde apar problemele concrete, de la date și verificare la resurse umane și conținut generat.

 
---

 
## Întrebări și răspunsuri

 **1. Sunt „implementator” dacă angajații mei folosesc doar ChatGPT?** Da, dacă îl folosesc în activitatea profesională, sub autoritatea firmei. Faptul că instrumentul este gratuit sau că folosesc un cont personal nu schimbă calificarea. Scoate doar utilizarea de sub controlul tău, ceea ce este problema reală.

 **2. Sunt obligat să am o politică AI scrisă, un responsabil AI sau angajați certificați?** Nu, legea nu le cere expres. Art. 4 nu impune o structură de guvernanță sau un certificat. Politica scrisă este însă cea mai simplă formă prin care transformi măsurile în reguli clare și le poți dovedi la un control sau într-un litigiu. Evidențele instruirilor pot fi interne.

 **3. Am procedurile GDPR făcute din 2018. Mă acoperă și pentru AI?** Parțial. Registrul de prelucrări, informarea, contractele cu furnizorii (art. 28), procedura de incident și evaluările de impact acoperă prelucrarea datelor personale și pot fi refolosite ca punct de pornire pentru inventarul AI. GDPR nu acoperă însă alfabetizarea (art. 4 AI Act), transparența din art. 50, clasificarea pe risc și utilizările cu date nepersonale, cum sunt secretele comerciale.

 **4. Se aplică și unei firme cu 5 angajați?** Da, dar proporțional cu riscul și cu modul de utilizare. Pentru amenzi, IMM-urile plătesc valoarea mai mică dintre cifra fixă și procent, iar amendamentul din 2026 extinde unele facilități de simplificare și către întreprinderile mici cu capitalizare medie.

 **5. Ce fac concret în următoarele 30 de zile?** Un inventar al instrumentelor (inclusiv cele din marketing și recrutare), o pagină de reguli (ce date nu se introduc, cine verifică rezultatele), o instruire documentată de 60–90 de minute și un registru simplu de instruiri. Ai atunci o bază pe care o poți completa fără grabă.

 
---

 
## Bibliografie

 **Sursa de pornire**

 
- Elena Grecu, [Inteligența artificială a intrat deja în companie, chiar dacă nimeni nu a aprobat-o](https://republica.ro/inteligenta-artificiala-a-intrat-deja-in-companie-chiar-daca-nimeni-nu-a-aprobat-o-de-ce-firmele-au), Republica.ro, 29 octombrie 2026 (calendar, plafoane, situația ANCOM; **de confirmat în textul oficial**)

 **Regulamentul (UE) 2026/1744 și calendarul**

 
- Comisia Europeană, [AI Omnibus enters into force](https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/news/ai-omnibus-enters-force)
- [Changes to Regulation (EU) 2024/1689 — the AI Act as it now stands](https://www.regulation-ai.eu/en/changes/) (sinteză secundară a modificărilor, cu date)
- [Cypheron, What Regulation 2026/1744 changed in the AI Act](https://cypheron.cz/en/resources/ai-act/omnibus-2026) · [Haqq, EU AI Act Amendments 2026](https://www.haqq.ai/blog/eu-ai-act-amendments-2026) · [NicFab, publicarea în Jurnalul Oficial](https://www.nicfab.eu/en/posts/digital-omnibus-ai-official-journal/)

 **Art. 4, alfabetizare**

 
- [Art. 4 AI Act, text](https://www.artificialintelligenceact.eu/article/4/)
- [Presencis, art. 4 după Digital Omnibus](https://presencis.com/regulations/eu-ai-act/definitions/ai-literacy/) · [explicație](https://presencis.com/questions/what-is-ai-literacy-requirement/)
- [Trainyng, AI Act Article 4: what the Digital Omnibus changes](https://www.trainyng.be/en/blog/ai-act-article-4-digital-omnibus-2026)
- [Osborne Clarke, AI literacy under the AI Act](https://www.osborneclarke.com/insights/ai-literacy-under-ai-act-what-companies-need-consider-now)
- [Cuatrecasas, AI literacy obligation in EU companies](https://www.cuatrecasas.com/resources/artificial-intelligence-text-6abbbbba5c4e2103279240.pdf) (ghid anterior amendamentului; de citit cu corecția din 2026)
- [Provimedia, AI literacy under Art. 4](https://www.provimedia.de/en/blog/ai-literacy-certificate-eu-ai-act-2026) (scris înainte de intrarea în vigoare a 2026/1744; util ca istoric)

 **Sancțiuni**

 
- [Presencis, EU AI Act Penalty Framework](https://presencis.com/regulations/eu-ai-act/penalties/) · [CMS, penalties and final provisions](https://cms.law/en/lux/publication/eu-ai-act/codes-of-conduct-confidentiality-and-penalties-delegation-of-power-and-committee-procedure-final-provisions) · [Art. 99, text](https://ai-act-browser.ch.innoq.io/article/99)

 **România**

 
- ANCOM, [Artificial Intelligence Act in Romania: current state of the implementation framework](https://www.ancom.ro/en/about-us/media-en/press-releases/artificial-intelligence-act-in-romania-current-state-of-the-implementation-framework/), comunicat din 24 iulie 2026
- Bursa.ro, [AI Act, lege europeană fără „dinți” în România](https://www.bursa.ro/ai-act-lege-europeana-fara-8222dinti8221-in-romania-autoritatile-nu-pot-aplica-sanctiuni-inca-06767950), 4 august 2026
- Digi24, [Din august 2026, AI Act devine pe deplin aplicabil în UE](https://www.digi24.ro/stiri/economie/din-august-2026-ai-act-devine-pe-deplin-aplicabil-in-ue-ce-trebuie-sa-stie-firmele-din-romania-si-ce-amenzi-risca-3714541) · [Capital.ro](https://www.capital.ro/regulamentul-european-privind-ai-intra-in-aplicare-din-2-august-ancom-va-coordona-supravegherea-in-romania.html) · [Edupedu](https://www.edupedu.ro/romania-ramane-fara-autoritate-desemnata-pentru-ai-act-in-timp-ce-alte-state-ue-au-deja-sanctiuni-operationale/)
- [Playtech, AI Act pe înțelesul tuturor](https://playtech.ro/2026/ai-act-pe-intelesul-tuturor-ce-trebuie-sa-schimbi-in-firma-inainte-sa-fie-obligatoriu41-ai-act-pe-inteles-ce-trebuie-sa-schimbi-in-companie-inainte-sa-fie-obligatoriu/) · [Economedia, intrarea în vigoare a AI Act](https://economedia.ro/?p=201060)

 **Istoric (Capitolul I)**

 
- [IAPP, How Big Will Big Data Be Under the GDPR?](https://iapp.org/news/a/how-big-will-big-data-be-under-the-gdpr) (propunerea din 2012 și compromisul din art. 22)
- [IAPP, Top 10 Operational Impacts of the GDPR: Profiling](https://iapp.org/news/a/top-10-operational-impacts-of-the-gdpr-part-5-profiling) (art. 4(4), art. 22)
- [Osborne Clarke, Profiling under GDPR: implications for advertising and marketing](https://marketinglaw.osborneclarke.com/data-and-privacy/profiling-gdpr-potential-implications-advertising-marketing/) (considerentele despre credit și recrutare electronică)
- [Privacy International, Data Is Power: Profiling and Automated Decision-Making in GDPR](https://privacyinternational.org/sites/default/files/2018-04/Data%20Is%20Power-Profiling%20and%20Automated%20Decision-Making%20in%20GDPR.pdf)
- [ASIL, Netherlands District Court rules benefits fraud detection tool violates human rights](https://www.asil.org/ILIB/netherlands-district-court-rules-benefits-fraud-detection-tool-violates-human-rights) · [JIPITEC 2021/4, analiza hotărârii SyRI](https://www.ivir.nl/publicaties/download/jipitec_2021_4.pdf) · Tribunalul Districtual de la Haga, 5 februarie 2020, ECLI:NL:RBDHA:2020:1878 ([text](https://opmaat.sdu.nl/content/ECLI_NL_RBDHA_2020_1878))
- [CBS News, FTC finds Cambridge Analytica deceived Facebook users](https://www.cbsnews.com/amp/news/ftc-finds-cambridge-analytica-deceived-facebook-users-2019-12-06) (87 de milioane de utilizatori, 2019)
- [Google, Yahoo and others use online history to target advertising](https://phys.org/news/2010-04-google-yahoo-online-history-advertising.html), aprilie 2010

 **De procurat din original:** Regulamentul (UE) 2024/1689 și Regulamentul (UE) 2026/1744 (EUR-Lex; art. 3, 4, 5, 26, 50, 99, Anexa III); Regulamentul (UE) 2016/679; Comisia Europeană, *AI Literacy – Questions & Answers*; memorandumul de guvern privind autoritățile AI Act.

 
---
